viata altora

Abia azi am reusit sa vad cap-coada Das Leben der Anderen.
m-a facut sa compar comunismul lor cu comunismul nostru, victimele lor cu victimele noastre, Staatsicherheitul lor cu Securitatea noastra. si chiar daca ar parea, nu exista termen de comparatie.
mi-a placut perspectiva ascultatorului omniprezent, care are puterea sa schimbe ceva. si schimba.
mi-a placut finalul, putin predictibil, dar atat de frumos in gand. si mi-a placut domnul cu castile, Ulrich Muhe il cheama. cu u umlaut. pentru ca si eu am vazut filmul tot cu casti.

asta dupa o seara “tropicala” (oare tropic se numeau? nuuu! tribal!), deci, o seara “tribala”, in care am ras pana mi-au dat lacrimile, am trecut questuri cu doze de bere si geanta ascunsa sub vitzi si mother si-am creat scenarii cu casa pisicii negre pe fundal de cel mai frumos apus de soare si mario bebelus cu yoshi care face toata actiunea.
n-am uitat de maine, sa stii!