votal

Cine a votat azi sa ridice mana!
Eu m-as fi dus, dar am interdictie la parasit apartamentul. M-au sunat in schimb niste prieteni sa ma anunte ca au votat cu Remus Cernea, cel despre care le-am povestit eu, si m-am hlizit tare tare gandindu-ma la celebrele cuvinte> DJ Boros te iubim, noi ca tine vrem sa fim!

post spitalicesc

exista si posibilitatea ca ceea ce credeam ca stiu sa fac nu e de fapt ceea ce stiu sa fac. inainte de toate mi-e tare greu sa ma gasesc pe mine. si cat am asteptat sansa asta…

pe de alta parte, am petrecut un minunat sejur de trei nopti la spital, salonul copiilor, cu o doamna indiscreta care crede ca exista muntii lituaniei si un copil hiperactiv care nu m-a lasat sa fac nimic nimicuta. am aflat ca operatia n-a fost atat de usoara pe cat credeam, dezvoltand o reactie alergica la ceva sedativ. i-am speriat pe medici, m-am speriat si eu. in fine. mi-a placut in schimb ameteala aceea dinainte de a mi se rupe firul. si tremuratul acela de care nu puteam scapa. eram mai vie ca niciodata. acum am niste mese infipte aproape in creier. am fugit din spital azi dimineata, cu complicitatea doctoritei mele, dupa ce singura mea dorinta era sa ajung acasa. sa ma apuc de lucru. si iata ca nu vine. nu iese si gata. poate ca n-a fost niciodata.
astea sunt depresiile post spitalicesti. o sa fie bine. peste cateva zile/

mi-am facut bagajul dar de data asta imi vine sa dau bir cu fugitii. cu bocceluta in spinare si provizia de ketonal, maine dimineata imi fac internarea. sejurul va dura cel mai probabil pana luni.
pana atunci, fumez, fumez, fumez. parca asta combate frica.

masina de scris

de maine voi avea nevoie de tot talentul din lume.
pentru ca, pare-se, voi putea scrie! ce-mi trece mie prin cap! si e bine, baaaaaaaaa, e bine!

detalii

de ce toate astea?
daca ar fi sa pot alege as alege…

rentz-ul in locul whist-ului vodca in locul berii saratelele in locul tortului si salata de vinete in fiecare zi cafeaua in locul ceaiului negru o carte in locul clubului ochelarii in locul lentilelor de contact
intimitatea aceea pe care n-o poti impartasi decat cu unele singurele persoane
lumina care cadea peste copaci azi cand am iesit la tigara si care descrie toamna asa cum eu nu voi putea niciodata in cuvinte

persistenta fricii ca intr-o zi o sa ma trezesc si nimic nu va mai fi la fel
ness-ul acela cu lapte mai bun ca orice. l-as alege oricand.

nu ma pot decide cine-mi place mai mult: Dexter sau Greg House.
mai un pic si trebuie sa aleg.

colegial

Anul asta parca nu mai astept Craciunul.
Anul asta, mosu’ are in tolba o concediere. impachetata in sintagma reducere de personal, cu eticheta de criza economica.
O sa-mie un pic greu. Totusi, mi-am petrecut ultimii cinci ani langa aceiasi oameni. Am invatat sa fiu (mai) sociabila. Eu, cea care bagam capul in pamant cand se facea o remarca la adresa mea. Am invatat ca se poate si fara urlaturi si certuri. Ca oamenii se ajuta uneori neconditionat. Ca poti rade la job, ca se poate si sa mergi la lucru de placere, de bucuria ca te intalnesti cu colegii, fumati o tigara, doua, si va beti cafeaua impreuna. Ca iesiti in weekenduri sau faceti chefuri la unii, altii.
Hai, ca au fost si certuri si suparari, nu zic ca nu. Dar stiu sigur ca imi voi aminti de acesti ani ca de ceva exclusiv pozitiv.
Anul asta, n-o sa mai fie nimic din redactia noastra.

Cui i-e frica de gripa porcina?

Am fost la Amintiri din Epoca de Aur 1.
Un film de-a dreptul delicios, il recomand calduros tuturor.
In plus, ca “bonus” la cancerul din sala, am putut vizita camaruta de unde domnul ruleaza filmele, camaruta a doua, mai oldschool, precum si migniona Sala B de la Arta, scoasa din functiune. Miroseau a vechi si a praf si tare mi-a venit sa le iau acasa. Ce mai, amintiri din Epoca de Aur!

PS> evident, continutul postului n-are nicio legatura cu titlul. dar se discuta atat in jurul meu pe acest subiect, am scris atat despre el incat imi ruleaza in subconstient. mai mai ca-mi vine sa grohai.

SVettel, SVettel!

S-a terminat si sezonul asta de F1. Eu sunt mandra de ce-am reusit sa realizam (noi, Red Bull-ul )
Si locul 2 in campionat nu e un rezultat asa de rau.

cred ca am obosit un pic.

L.E. am terminat de devorat Mere, cartea lui Richard Milward. a scris-o la 19 ani. 19! si a scris atat de bine, atat de veridic, atat de real, asa cum as vrea si eu sa scriu dar nu-mi iese. si parca mi-e din ce in ce mai greu sa spun cu toata convingerea si naturaletea din lume: baaa, eu o sa scriu Cartea!
si cred ca nici nu prea mai conteaza.

minunat

iar am visat cu marea. erau atat de calde valurile.
si-am infruntat cerul mohorat cu minunata morcheeba si minunatele carti si minunata geacă rosie cu buline albe. si le-am zambit copiilor intalniti pe drum. minunata lor veselie e molipsitoare.
“baby, viata-i frumoasa”. e obsesiv de minunată piesa asta.